Interviu cu Yvonne Olga Sugar, mama pilotului Cristi Sugar
1. Mamele au un loc special în orice sport, cu atât mai mult în motorsport unde miza, dar și riscurile sunt mari. Cum vă susțineți copilul – de acasă sau veniți la concurs? De ce?
Bună ziua, vreau sa vă urez ’’la mulți ani’’ cu ocazia zilei femeii și vă mulțumesc pentru ocazia de a vă impărtăși gândurile și amintirile trăite la curse alături de fiul meu – mă numesc Sugar Yvonne Olga si sunt mama lui Sugar Cristian.
Până la vârsta de 20 de ani l-am însoțit la toate competițiile lui. Aceasta e pasiunea sa. Eu sunt învățătoare și știu că orice copil care este susținut în împlinirea viselor sale, va avea succes. Orice campion va avea nevoie de susținere morală și încurajare. Consider că o mamă care își cunoaște bine copilul poate sa-l aducă pe drumul succesului.
Astăzi mă duc doar la competițiile mai apropiate de casă pentru că așa cum bine știți, odata cu creșterea copiiilor cresc și costurile. Ca să îl pot susține lucrez în două locuri și astfel timpul meu este limitat. Nu pot lipsi de la servici atât de mult. Acum merge prietena lui cu el atunci când e posibil. Pot să vă spun însă că de acasă este mult mai stresant.
2. Așteptarea timpilor din concurs poate să fie stresantă – ce simțiți atunci când copilul dvs este în mașina de concurs? Ce ați învățat în acești ani ca mamă și ca om, așteptând finishul concursului?
Cum spuneam, atunci când eram acolo cu el era mult mai puțin stresant. Aveam emoții si atunci, dar de acasă este mult mai greu de suportat. Atunci când concureaza el nu are timp sa-mi scrie iar tăcerile sunt greu de suportat. Am trăi cu el toate etapele maturizării sale și am încercat să fiu mama, dar în același timp un camarad de încredere. Când el a avut nevoie de mine am pus și actualmente pun totul deoparte. L-am susținut moral mai ales când a avut eșecuri. Am discutat situațiile și am găsit soluții împreună. Când e în mașina de concurs mă rog la Dumnezeu și-l rog să-l ocrotească. Când termină cursa îi mulțumesc că nu a pățit nimic. Când aștept rezultatele mă simt ca la examen, am fluturi in stomac. Am trăit alături de el atât dezamăgirea cât și bucuria victoriei.
3. Care credeți că este cea mai mare provocare în motorsport pentru dvs, dar și pentru copilul dvs? Dar cea mai mare satisfacție?
Cea mai mare provocare pentru mine si copilul meu este să reușim să ținem pasul din punct de vedere financiar la toate costurile unui campionat. Odata cu creșterea nivelului său costurile cresc exponențial, iar în ultimii ani nu ne-a fost ușor, dar cea mai mare satisfacție este când la sfârșitul competițiilor el este pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
4. Care este cea mai frumoasă amintire din motorsport, acel moment pe care îl povestiți cu mândrie despre copilul dvs?
Nu aș putea spune că am avut un singur moment de mândrie. Fiecare victorie a sa m-a făcut să mă simt mândră de el. El este un luptător și știe să aprecieze și să se bucure de fiecare cupă câștigată.
La una din Galele Campionilor care s-a desfășurat la Timișoara, în momentul in care numele lui a fost rostit ca fiind campion, câștigând Locul I in Cupa Dacia, un domn din sală s-a ridicat si a venit sa ma felicite. Era părintele unui fost elev de-al meu. Nu ne-am mai văzut de mulți ani. Acesta a fost un moment deosebit care mi-a umplut sufletul de bucurie.
Comment