1. Care este cea mai mare reusita din 2019?
Hard Enduro este un sport extrem, ne asumam si ne supunem unor riscuri, asa ca fac o retrospectiva: am participat la peste 10 curse, am castigat toate cursele la clasa Fete, cu doua etape esuate tehnic in Campionat am reusit totusi sa raman in top 10 in clasamentul general al Campionatului National (locul 6 din 86 de sportivi, iar in Campionatul Open pe locul 13 din aproximativ 300 de sportivi care au luat startul pe parcursul sezonului) am terminat curse la clasa Experti, am crescut ca nivel, nu am avut accidentari (majore), am strans un buchet considerabil de amintiri; trag linie si imi rezulta un an frumos. Sunt recunoscatoare pentru aceste “lucruri mici” care de fapt insumeaza “cea mai mare reusita”.
2. Care a fost cea mai grea provocare in 2019?
A treia etapa din Campionat, Ditrocks Hard Enduro -Ditrau, cea mai grea cursa la care am fost vreodata, si am peste 100 terminate!!! A fost extrem enduro, toate clasele au fost uimite de gradul de dificultate, traseul fiind extrem de greu, tehnic si sustinut s-a abandonat masiv! Am reusit sa termin integral cele 3 zile de concurs, mi-a fost ingrozitor de greu, gandeste-te ca in a doua si treia zi de concurs am consumat in medie 4500 de calorii! Am muncit ceva acolo! Mi-am depasit limitele cu muuuuult fata de cat as fi garantat pentru mine, am fost leguma vreme de o saptamana dupa cursa, dar daca ma intrebi, iti zic ca a meritat. Asa progresezi: iesind din zona de confort! Dap, faptul ca am reusit sa fac fata acelui traseu, a fost cea mai mare provocare din sezonul 2019! Si pentru ca la Finish-ul ultimei zile din concurs am fost asteptata cu flori si bere din partea organizatorilor “mai ma duc” si la anu’!
3. Care a fost cea mai importanta lectie in 2019?
Anul acesta mi s-a stricat motorul la 2 etape din Campionat, ambele dati defecte tehnice imprevizibile. 2 curse frumoase, ambele marca Haita Deva pentru cunoscatori, si le-am ratat, am avut puncte putine pentru ca mi s-a stricat motorul.
Asa ca am invatat ca desi este un sport individual, nimic nu depinde doar de tine. Sunteti doi acolo in echipa pe traseu, tu si motorul tau; degeaba mai poti tu, daca coechipierul tace si problema este iremediabila si la fel, degeaba merge motorul de trazneste daca tu esti epuizata fizic nu mai poti sa-l mânui, nu mai ai control asupra lui.
4. Care a fost cea mai amuzanta amintire din 2019?
Nu pare neaparat cea mai amuzanta amintire, dar este episodul care imi aduce cel mai larg zambet pentru ca a fost o experienta unica, foarte faina, cu un final cu totul neasteptat.
Imi doresc de cativa ani sa particip la o etapa de Rally Raid si tot nu se leaga, ca nah, program incarcat.
Anul asta se aliniaza astrele si ma suna prietena mea Kiki (Andreea Duicu) – Caut copilot pentru Baja 400 Tulcea, vii? Vin Kiki, pai nu vin eu?
Am avut 2 zile la dispozitie sa studiez roadbook, totale, partiale, chestii total necunoscute pentru mine, mi-am sunat prietenii de pe la offroad, rally raid, m-au indrumat, mi-au explicat si aia fost, hai la concurs.
Luam startul oficial sambata dimineata, normal, gresesc in primii 100 de metri si o “navighez” pe Kiki in prima curte care s-a ivit in calea noastra dar m-am adunat la start-ul Offroad, si hit the track, Kiki! Povestea zisa asa nu suna neaparat amuzanta, dar daca ne vedeai pe noi acolo la start, Kiki la volanul Maverick-ului gata de concurs, calma, concentrata, eu cu cafeaua in mana ma organizam de zor pe langa masina, cu camera, cu telefonul, cu roadbook-ul, cu pixul, ca cica sa pot sa mai notez chestii (seerioos? sa notez ce, la 100/ora???), cu toate emotiile de pe pamant, eram haos total. Inchipuie-ti ca nu aveam sistem de comunicare, efectiv am urlat una la cealalata, mai ales eu la Kiki, dar ma obisnuiesc repede cu dictarea, gresesc putin cu revenire rapida pe traseu, (probabil orientarea de la enduro m-a ajutat mult), Kiki conduce impecabil, ne distram copios pe traseu, ne oprim la prietenul Jumba care se aduna dupa ce a sarit pe un Duster cu motorul sa ii dam niste scule, hai sa ne pozam, eram relax total cand ne dam seama ca suntem in intarziere si tre’ sa ne grabim pasul sa intram in timpii de Finish! Plecam in tromba mai departe, terminam cu bine cei 250 de km, avem doar 3 minute intarziere, las’ ca-i bine si-asa, incarcam si plecam catre casa! Cireasa de pe tort, aflam in drum spre casa ca am castigat la clasa noastra (Promo)! No imagineaza-ti rasete si fericire, eram ca doua copile prostanace. Ramane amintirea cea mai haioasa din 2019.
5. Care este cel mai mare vis pentru 2020?
Sa fiu fericita in continuare. Sa am intelepciunea de a aprecia ceea ce am.
Pe plan sportiv mi-as dori sa concurez din nou la Red Bull Romaniacs.
6. Cine te-a sustinut in 2019?
Toate rezultatele mele se datoreaza in parte unei echipe intregi de oameni care ma sustin:
Go Racing, este un service moto dotat cu magazin, pentru mine a doua casa. Aici mi se asigura service-ul motorului, piesele necesare, absolut tot, de la A la Z. Multumita Go Racing imi permit sa imi fac planuri pentru anul ce vine.
Stefan, iubitul meu, este cel mai mare suport. Este cel care se ocupa de motorul meu, este prietenul meu cel mai bun, crede in mine si isi da tot interesul pentru a-mi fi mai bine.
Ipone Romania by Pol Distribution imi asigura absolut tot necesarul de ulei, spray-uri, lichide, etc si nu doar in 2019, avem o colaborare ce dureaza de 3 ani si va continua si in 2020.
Kenny Racing Romania este sponsorul care imi asigura echipamentul de concurs din 2010, deci la anu’ vom sarbatori 10 ani de colaborare.
BGS. Am inceput colaborarea in 2014, in alt format ce-i drept, dar uite ca s-a mentinut si va continua si in sezonul urmator.
The Grill. Se mananca bine acolo. Fooooarte bine!
Desi nu sunt sponsori oficiali, nu pot sa nu ii amintesc pe cei de la Let’s Ride Graphics si Kriega.
Am avut parte de ajutor si suport si de la prieteni, de exemplu la Golden Mountain mi s-a stricat motorul, organizatorii s-au mobilizat si chiar unul din baietii lor s-a oferit sa imi dea piesa de pe motorul lui. Nu s-a potrivit din pacate si nu puteam lua startul in ultima zi de concurs dar doi prieteni din Sibiu mi-au salvat cursa: Paulica avea piesele necesare pe stoc in magazin, Sergiu mi le-a adus pana la Deva, dimineata la ora 7! Nu este singura data cand am fost ajutata in momente cheie de prieteni, exemple ar mai fi, voiam doar sa subliniez ca suportul si sustinerea pot veni si altfel, nu doar prin sponsorizare.
Suportul moral este foarte important, si de asta am parte atat de la prieteni, cunoscuti, cat si de la “prietenii virtuali”. Pe unii nu ii cunosc personal, dar acel bravo sau bafta, conteaza pentru psihic.
Le multumesc tuturor pentru tot suportul de orice fel!
Comment