Interviu cu Adriana Budai, mama pilotului Dănuț Budai
1. Mamele au un loc special în orice sport, cu atât mai mult în motorsport unde miza, dar și riscurile sunt mari. Cum vă susțineți copilul – de acasă sau veniți la concurs? De ce?
Imi sustin copilul -pilot si sotul-copilot intr-o activitate sportiva care implica riscuri, pentru ca dupa multa vreme am realizat ca asta este pasiunea lor. Motorsportul ii confera copilului incredere in el si, da, acest sport l-a educat, l-a facut ambitios, indraznet, l-a modelat in sens pozitiv, a perfectionat ceea ce am incercat eu sa modelez la el.
Nu pot sa stau acasa! Nu a fost concurs de-al lui la care sa lipsesc! Prezenta in parcul de service imi ofera liniste si siguranta. Sper si cred ca sentimentul este reciproc. Daca as sta acasa, nu as avea stare, as intoarce casa cu susul in jos, as purta telefonul cu mine, as sta pe net sa vad rezultate. Sunt probe pe care mergem sa-i vedem. Clipele sunt de neuitat. Avem prieteni de familie care ne insotesc, acoperim cateva probe, avem locuri stiute doar de noi, de unde ii vedem pe traseu pe o portiune mai mare. Avem banner cu numarul de concurs al masinii, il fluturam cand trec pe langa noi, ne bucuram ca si copiii cand ne vad si sotul-copilot, ne claxoneaza. Da, sunt mandra de ei, de amandoi. Nu vreau sa ma gandesc la ceea ce s-ar putea intampla rau! Stiu ca respecta toate regulile, stiu ca au si raspundere, se au unul in grija altuia.
Stiu ca are si reponsabilitate in ceea ce face, nu se hazardeaza pentru ca stie ca posibilitatile noastre de a-l sustine in practicarea acestui sport, sunt limitate. A sta pe margine si a se uita la concurs ar fi mai dureros decat cateva secunde in minus. Fara ajutorul sponsorilor si fara ajutorul „unor oameni de bine’ , visul lui nu putea deveni realitate.
2. Așteptarea timpilor din concurs poate să fie stresantă – ce simțiți atunci când copilul dvs este în mașina de concurs? Ce ați învățat în acești ani ca mamă și ca om, așteptând finishul concursului?
Nu asteptarea timpilor e stresanta pentru mine, ci siguranta lor, faptul ca au terminat cu bine o proba, ma multumeste. Ii vad plecand din parcul de service sau de la startul probei si ma rog sa se termine cu bine proba. Ii felicit si ma bucur cu ei cand au rezultate bune, ii incurajez cand e nevoie. Niciodata nu le-am dat sfaturi pentru ca nu ma pricep.
In toti acesti ani, si nu sunt putini…vorbim de doar un deceniu, am invatat ca trebuie sa lupti pentru un vis, sa lupti pentru ceea ce iti place, ca e minunat sa faci parte din visul copilului tau si sa iei parte la acele clipe de bucurie si satisfactie a lui. Ramai uimit cand realizezi ca o multime de oameni obisnuiti cu pasiune comuna, idealuri comune, doar cu posibilitati diferite, se intalnesc de cateva ori pe an, la concursuri, pot fi prieteni, se ajuta si se sustin reciproc.
3. Care credeți că este cea mai mare provocare în motorsport pentru dvs, dar și pentru copilul dvs? Dar cea mai mare satisfacție?
Cea mai mare provocare ar fi sa ma apuc si eu de motorsport, sa concurez . Glumesc ! Cine ma cunoste stie ca nu am nici carnet de conducere ! As putea incerca o cariera de copilot !Glumesc, din nou!
Satisfactia mea inseamna reusita lui!
Copilul in toti acesti ani a castigat experienta, fiecare concurs a adaugat un plus de valoare nivelului lui initial de experienta. Cu trecerea timpului si competitivitatea masinilor pe care a concurat, doua la numar, pana acum, a crescut.
O mare provocare pentru fiul meu ar fi sa i se indeplineasca visurile lui de viitor, sa treaca pe o masina mai buna, pentru a confirma nivelul crescut de competitivitate.
Cea mai mare satisfactie a lui ar fi sa-si duca la indeplinire pas cu pas, increzator si rabdator, intr-o ordine fireasca, visurile.
4. Care este cea mai frumoasă amintire din motorsport, acel moment pe care îl povestiți cu mândrie despre copilul dvs?
Amintiri foarte frumoase sunt multe. Ma bucur de bucuria lor. Ma bucur de reusita lor. Cea mai frumoasa amintire poate fi primul concurs de Slalom paralel castigat-2010, era mic si increzator, poate prima etapa in CNR cu aceeasi masina in CNR dupa alti 3 ani sau poate prima etapa castigata in CNR-Arad,era dupa alti 4 ani.
In toata aceasta perioada cred ca am trait altfel, 10 ani, de la o etapa la alta. Nu mai e reper pentru trecerea anului Pastele si Craciunul, e Sibiu Slalom paralel sau etapa in CNR, Harghita-etapa CNR… Clujul, Brasovul, Aradul, Iasiul, Sibiu si Bacau. Ne-am facut un mod de viata.
Eu sunt o povestitoare, fiecare reusita a lui este un motiv de mandrie pentru mine. Nu cred ca este prieten de-al meu caruia sa nu-i fi impartasit reusitele lui.
Comment