Interviu cu Gabriela Oprea, mama pilotului de raliuri Cristiana Oprea
1. Mamele au un loc special în orice sport, cu atât mai mult în motorsport unde miza, dar și riscurile sunt mari. Cum vă susțineți copilul – de acasă sau veniți la concurs? De ce?
La inceputurile acestei experiente, adica in urma cu 5 ani, preferam sa stau acasa si sa-mi fac mult de lucru mai ales in bucatarie, era metoda mea de a lupta cu frica. Ma uitam febril pe timpi doar ca sa vad ca a iesit de pe proba. Daca era vreme rea sau vreun traseu cu “capcane” nivelul de adrenalina crestea corespunzator. Din 2018 merg la raliuri impreuna cu Cristiana si Diana, am primit cu drag “rolul” interimar de team manager si implicarea ma determina sa fiu eficienta la fata locului: “gatesc”la pachet conform preferintelor fetelor, raspund nevoilor lor comunicate la telefon de pe etape, incerc sa fiu o gazda buna pentru sponsori si o prezenta utila pentru echipa de suport. Uneori sunt creativa cu interventiile dar am invatat ca doar ei, sportivii, stiu cel mai bine ce si cum le trebuie si nu e loc de “poezie” in parcul de service. Am invatat sa fiu un mai bun observator si cred ca am crescut si eu odata cu echipa mea de suflet.
2. Așteptarea timpilor din concurs poate să fie stresantă – ce simțiți atunci când copilul dvs este în mașina de concurs? Ce ați învățat în acești ani ca mamă și ca om, așteptând finishul concursului?
Acum, cand Cristiana este in masina de concurs simt ca “toti cei care-si urmeaza visul dau dovada de curaj”. Am invatat ca atentia din spirit, intentia din gand si actiunile noastre produc efecte de cele mai multe ori previzibile. Am invatat ca fiecare din noi isi traieste in mod unic experientele. Prezenta mea la raliuri mi-a redefinit termenul de “impreuna” si relatia mama-fiica a capatat un nou sens, am fost primita cu bratele deschise in familia extinsa a motorsportului si am legat prietenii intr-o etapa a vietii in care pare greu de crezut ca se mai poate intampla asta. Sunt recunoscatoare in fiecare clipa pentru fiecare victorie si pentru fiecare lectie primita care ne-a ajutat sa progresam. Am in suflet un loc special pentru Diana care o completeaza pe Cristiana intr-un mod in care nimeni altcineva nu o face, este o femeie exceptionala. Si am un model de mamainmotorsport in persoana Otiliei Maior, la ea ma gandesc mereu cu reverenta cand simt ca am nevoie de “mum”charger.
3. Care credeți că este cea mai mare provocare în motorsport pentru dvs, dar și pentru copilul dvs? Dar cea mai mare satisfacție?
Pentru mine o provocare este noutatea absoluta a demersului Cristianei in motorsport dupa 7 ani de studii intr-un alt domeniu, tenacitatea ei de a-si urma acest proiect de viata, zambetul ei unic si inconfundabil din masina de curse care nu lasa loc de indoiala, dorinta ei de a schimba lumea in bine printr-un credo care capata valente noi dupa fiecare experienta, fie aceasta un raliu, o interventie la o conferinta sau participarea la o campanie. Dar cea mai mare provocare este raman observator atunci cand Cristiana se lupta cu toate limitarile pentru a progresa ca sportiv si influencer, sa o vad cazand si facand eforturul de a se ridica, sa o vad traind cu intensitate maxima fiecare “nu”si fiecare “da” pe care il primeste atunci cand lucreaza la un proiect… nu pot trai in locul ei toate acestea dar am credinta ca in fiecare zi se transforma intr-o versiune mai buna a ei. Life is beatiful, isn’t it?
4. Care este cea mai frumoasă amintire din motorsport, acel moment pe care îl povestiți cu mândrie despre copilul dvs?
Toate amintirile mele cu si despre raliuri sunt frumoase. Cristiana are o capacitate fantastica de a-si pastra controlul in timpul momentelor critice si de a se regenera dupa acestea. Faptul ca dupa mai multe incidente semnificative traite in masina de curse a gasit puterea, curajul, resursele si tenacitatea sa ajunga la linia de finish si sa intoarca pagina catre capitolul urmator ma face sa fiu mandra de fiecare moment al ei, de zambetul din masina si de lacrimile ascunse in spatele ochelarilor de soare si ma determina sa fiu increzatoare in curajul ei de a-si urma mereu visul, oricare va fi acela.
Comment